| Biserica Scaune | |
|---|---|
 Biserica Scaune | |
| Profilul bisericii | |
| Confesiune: | ortodoxă |
| Ctitor | Tănase de la Târnova |
| Data începerii construcţiei | 1675 |
| Data finalizării construcţiei | 8 septembrie 1705 |
| Pictată de | necunoscut necunoscut |
| Date despre biserică | |
| Ţara | România |
| Oraş | Bucureşti |
| Adresă | Strada Scaune nr.4 |
| Număr turle | 1 |
| Website | http://biserica_scaune.crestinortodox.ro/ |
Situată în centrul Capitalei, la intersecţia străzilor Dimitrie Bolintineanu, Slănic şi Scaune, în spatele Spitalului Colţea, biserica se remarcă prin faptul că este “îngropată” cu circa 1 m faţă de nivelul actual al terenului din jur. Prin aceste locuri trecea cândva Bucurestioara, afluent al Dâmboviţei, pe malul căreia se întindea Mahalaua "Scaune” (denumire a butucilor din lemn pe care măcelarii taie carnea). În planul oraşului întocmit la 1770 este trecută cu numele de “Biserica Măcelarilor”.
Scurt Istoric
Conform pisaniei din 8 septembrie 1611, a existat o biserica de lemn. Lista preoţilor slujitori aflată în arhivă bisericii dovedeşte că aici s-a oficiat sfânta liturghie încă din 1611. Cea mai veche menţiune a lăcaşului este, însă, de la 1669, iar următoarele din 1675 iunie 7 şi 8. Actuală biserica a fost zidită pe locul celei mai vechi din lemn, cu banii lăsaţi de neguţătorul Tănasie de la Târnova, de către nepotul sau, Stavro, fiind terminată la 1705, septembrie 8.În anul 1843 a fost reparată de paharnicul Ioan Costacopul, când au fost închise cu zidărie arcadele pridvorului, a fost tencuită la exterior şi zugrăvită “de iznoavă”. S-a mai reparat odată în anul 1878. Fiind ruinată, alte reparaţii s-au efectuat în anul 1915. După 1908 şi până prin 1939 nu s-au mai oficiat slujbe în această biserica, fiind închisă şi lăsată în părăsire. După 1939, prin străduinţă preotului Gheorghe Prejneanu, cu sprijinul Comisiei Monunemtelor Istorice, prin arhitectul Ştefan Balş, au fost făcute importante reparaţii: s-au deschis arcadele pridvorului, s-a refăcut acoperişul cu olane, apoi, în 1944, s-a degajat biserica împrejur, nivelul terenului fiind mai ridicat cu circa 1 m. Vechea tâmplă a bisericii este de la începutul secolului al XVIII-lea. Biserica a fost pardosită în interior şi în curte, s-a restaurat tâmplă şi baldachinul care sunt de valoare artistică însemnată. Pictură interioară este originală, în frescă, fiind de o valoare deosebită, dată şi autorul nefiind cunoscute, a fost spălată şi restaurată în 1944 de pictorul Gheorghe Popescu. Împodobită cu icoane şi obiecte necesare, la 15 august 1944 a fost redată cultului, fiind resfinţită la 8 septembrie în acelaşi an.
Din vechiul inventar s-au mai păstrat câteva icoane, jilţurile arhiereşti, policandrul, icoană Mântuitorului din argint, icoană Sf. Ioan Botezătorul, o Sfânta Evanghelie, două potire. A fost regăsită icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Biserica are un plan treflat (27,10 x 8,32 – 12) cu ziduri groase, cu un singur turn - clopotniţă pe pronaos (refăcut în 1954) la care se ajunge pe o scară cuprinsă de grosimea zidului ce desparte pronaosul de pridvor. La origine biserica a avut două turle, cea de pe naos nemaifiind reconstruită. În stânga pronaosului sunt două morminte, datate 1803 şi 1819, iar în stânga pridvorului un mormânt datat 1830.
O cupola semisferică pe pandantivi rezemaţi pe arce acoperă zona centrală a naosului. Pridvorul este sprijinit pe 10 coloane groase din cărămidă, care susţin 5 arcade foarte înguste pe faţada de apus (cea din centru fiind mai largă) şi două laterale. Arcadele sunt închise acum cu ferestre metalice. Este boltit cu 2 calote semisferice despărţite de un arc median. Se păstrează rice despărţite de un arc median. Se păstrează portalul din piatră sculptată cu motive florale. Nişă din lemn masiv este căptuşită cu tablă pe care meşterul Dumitru Lere (scu) şi-a lăsat numele punând şi anul 1795, aprilie 30. Decoraţia exterioară este simplă: un brâu (tor între două şiruri de cărămidă aşezată în zimţi de fierăstrău), cornişă de asemenea zimţată, ferestre cu ancadramente simple din piatră. Are un acoperiş în patru pante cu streaşina largă, învelit cu olane. Turnul peste pronaos are pe cele opt lături arcade în retragere, cornişă şi baza turlei fiind ornamentate cu şiruri de cărămizi special progilate, aşezate pe colţ.
Din anul 2000, luna decembrie, este dotată cu încălzire centrală proprie, strane noi, iconostase noi, instalatiea electrică refăcută cu materiale electrice antifoc din Germania şi alte amenajări care să nu afecteze pictură pentru care s-a întocmit deviz de restaurare de către profesorul Mohanu, urmând că în cel mai scurt timp să se treacă la restaurare.
Parohia a beneficiat de o casă parohială ridicată în anul 1947 din materiale recuperate de la diverse case demolate şi care se află pe traseul fostului afluent al Dâmboviţei denumit Bucurestioara, fapt care a dus la demolarea ei, în anul 2008.
Preotul paroh al bisericii, părintele Ion Bostenaru, a iniţiat demersurile necesare obţinerii terenului vecin, stradă Scaune, număr 4 (care iniţial a aparţinut parohiei), în vederea edificării unei noi case parohiale.
În acest sens a fost elaborată documentaţia urbanistică PUD, aprobată de HCLS nr. 31/ 2004, în baza căreia este atribuit Arhiepiscopiei Bucureştilor, în folosinţă gratuită, pe o perioada de 49 ani, terenul în suprafaţă de 129 mp, pentru edificarea unei case parohiale conform hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 198/ 08.09.2005 şi al Procesului verbal de predare - primire teren nr. 1274/ 19.10.2005.
În baza aceleiaşi documentaţii a fost stabilit amplasamentul clădirii, eliberându-se de către Primăria Sectorului 3, Certificatului de Urbanism nr. 2081/ 26.09.2006 care permite edificarea unei construcţii S + P + 1E + M, cu destinaţia Casă Parohială.
Soluţia propusă permite edificarea unei construcţii care să corespundă funcţional necesităţilor parohiei, dar mai ales rezolvarea din punct de vedere urbanistic a incintei lăcaşului de cult, prin punerea lui în evidenţă şi realizarea unui cadru construit coerent.
Propunerea prezentată se referea în general la rezolvarea cvartalului cuprins între străzile Hristo Botev, Scaune, Slănic şi Dimitrie Bolintineanu, unde există două parcele neconstruite (Scaune nr. 4 şi Dimitrie Bolintineanu nr. 7) cu impact direct asupra incintei bisericii şi în special la amplasarea Centrului de zi pentru copii "Sfânta Sofia", edificiu ce a fost sfinţit pe dată de 11 februarie 2012 de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.